•Istoria Moldovei

•În antichitate teritoriul Moldovei era locuit de daci. Numele ţării, de Moldova, vine de la râul cu acelaşi nume, pe valea căruia s-a format primul nucleu al noului voievodat. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. Potrivit cronicilor medievale, numele ar veni de la Molda, căţeluşa voievodului maramureşean Dragoş de Bedeu. Istoricii Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu sunt de părere că numele de Moldova vine de la molid^[1]. O altă teorie, socotită fantezistă printre filologi, susţine că numele său derivă de la cuvintele din limba dacică (nescrisă până in prezent) molta (adica, "multum" din latina) şi dava (cetate sau apă "acva->ava->dava"), de la care ar veni numele (ne-atestat) de Muldava.

Bogdan Petriceicu Hasdeu şi majoritatea filologilor şi istoricilor români susţin că denumirile râului şi principatului provin din termenul de origine germanică Mulde (adică "scobitură", "carieră" sau "culoar de scurgere"), Moldova veche şi nouă de la Dunăre având aceiaşi provenienţă. O minoritate afirmă că denumirea ar fi fost dată de bastarni, dar ea nu apare în documente decât în secolul XIV, odată cu sosirea în zonă a meşterilor mineri saşi şi cu apariţia cetăţii Baia, prima capitală a voievodului Dragoş, cetate a cărui nume înseamnă în româneasca veche, acelaşi lucru ca şi Mulde în germana veche.

Potrivit Enciclopediei Cugetarea, sub denumirea de Moldova este cunoscută şi de străini (Moldau, Moldavie, Moldavia...). Apare deasemenea sub numele de Ruso-Vlahia, adică "ţara românească dinspre ruşi", prin analogie cu Ungro-Vlahia, anume "ţara românească dinspre unguri". În Ţara Românească, Muntenia mai era numită şi Megali-Vlahia, Valachia Maior sau Grosse Valachei, iar Oltenia: Mikri-Vlahia, Valachia Minor sau Kleine Valachei. În portulanele genoveze de la Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi din Bucureşti, Moldova mai apare şi sub numele de Velacia Bogdana, în timp ce Transilvania apare sub numele de Velacia Interiore iar Ţara Românească sub numele de Velacia Bassaraba.

În Evul Mediu, Moldova era împărţită în Ţara de Sus şi Ţara de Jos. Din Ţara de Jos făcea parte şi Basarabia veche (Bugeacul turcesc), care aparţinuse iniţial Munteniei, de la care îşi trage numele (Ţara Românească apare iniţial sub numele de Basarabia, după familia întemeietoare, aşa cum Moldova apare sub numele de Bogdania, după numele voievodului maramureşean Bogdan I de Dolha, care a proclamat independenţa voievodatului faţă de Ungaria).

Scaunul Moldovei a fost pe rând la Baia şi la Siret (sec. 14), la Suceava (sec. 15) şi însfârşit la Iaşi (din sec. 16), pe măsură ce invaziile tătarilor scădeau în frecvenţă şi violenţă^[2].

Stema Moldovei era iniţial un cap de bour (Bos taurus primigenius), care, după dispariţia timpurie a acestui animal, a fost înlocuit treptat prin capul de zimbru (Bison bonasus), la rândul lui dispărut prin secolul XVIII^[3].

•Harti:

•Organizari

•Organizarea politica - Gospodar

In fruntea statului a fost Voievoda cel Mare. El era atotputernicul stapin peste toata tara si supusii. In miinile lui toata puterea a fost concentrata: legeslativa, executiva, judiciara, militara. Puterea aceasta, data din "voia Domnului", a fost monarhica, mandatele caruia se limitau numai cu frica de Dumnezeu respectarea traditiilor si teama de zavera a supusilor. In realitate puterea gospodarului se limita in timpuri diferite de boieri mari. Gospodar avea nevoie de sprijinul boierilor primind cele mai importante decizii: gaspodar fiind comandantul suprem a frontului total, nu avea puterea asupra toata armata.
Mostenirea puterii in Moldova se petrecea dupa sisteme dubla: alegere prin sondaj si mostenire. Sfatul boierilor alegea gaspodarul din familia conducatoare (Musatin si Basarab). Existenta a multor mostenitori, deasemenea si mostinitorilor, nascuti ilicit, a provocat conflicte interioare, care au stabilit puterea centrala, si au produs posibilitatea interventiei exterioare in afacerile statului. Gospodari anumitit, dorind sa evite acestea conflicte, numeau mostenitorul pe parcursul vietii sale.

•Organizarea administrativa

Primile unitati administrative au fost sate. In dependenta de statul lor, ei se administrau cu metode diferite. In fruntea satelor independente (libere) erau cnezi, juditi si atamani. Ei au fost ajutati de "sovietul oamenilor batrini si buni la inima". Satele dependente se administrau de reprezentantii proprietarilor (boierilor), care se numeau vatamani.
Controlul din partea gospodarului asupra satelor independente si mosiilor boierilor de nivelul mic se realiza prin organele de administrare a tinutelor. Devenind administrative, satele se conduceau de sudeti, pircalabi ai staroste. Moldova a fost divizata in 24 tinute, care apartineau satului de Sus si Jos.
Orase si tirguri in tarile romane erau relativ autonome. Ele se conduceau de oameni alesi: soltuzi sau voit. Ei au fost ajutati de sfaturi orasenesti , care au fost formate din 6-12 pirgari. Reprezentanti a puterei alese se subordonau vornicilor orasenesti.

•Biserica

Una dintre primele institutii in organizarea politica a statelor romane era biserica. Biserica moldoveneasca era sub jurisdictia Constantinopolui. Tendinta gospodarilor de a obtine dreptul de a numi mitropolitul bisericii moldovenesti a condus la un conflict indelungat cu patriarhatul, incepind cu anul 1387, cind Petru Rares fara confirmarea arhiereelor vizantii a numit pe Iosif ca mitropolitul Moldovei. Patriarhul nu a acceptat decizia aceasta si a trimis in Moldova pe Eremia. Cel din urma, a fost izgonit din tara. Contrazicerea a ajuns culmea si patriarhul a recurs la masuri drastice: el a excomunicat de la biserica pe gospodari si boieri. Conflictul s-a prelungit timp de 15 ani, pina la anul1402, cind la inceputul conducerii a lui Alexandru cel Bun, de la biserica moldoveneasca a fost retrasa excomunicarea si mitropolitul a fost intors la conducerea patriarhului Constantinopolui.

•Organizarea militara

Puterea militara permanenta in tarile romane erau trupe regulate, care se numeau "mici". Numarul lor ajungea la 10 000. Ele au consistat din trupele si detasamentele boierilor.In cazurile neprevazute gospodar convoca armata populara de voluntari, care se numea "armata mare" , care numara 40 000 de ostasi si barbati capabili de lupta. Veriga esentiala in organizarea militara erau cetatile: Hotin, Soroca, Tighina, Orhei, Chilia, Cetatea Alba, Suceava, Neamt,Djurjiu si etc. - care au compus in mai multe cazuri o zona de frontiera, care era destinata pentru retinerea presiunii inamicului si care oferea gospodarului posibilitatea de a convoca trupe.

•Taranii si Orasenii

•Taranii dependenti

Taranii dependenti erau cu totul diferiti de ceilalti in structura sociala a satului moldovenesc medieval. Spre sfirsitul sec.15 taranii dependenti in Moldova se numesc vecini. Taranul dependent se folosea de parcela de pamint, care era oferita lui de feudal in schimb la obligatie anumita pentru stapinul sau. Pe urma dreptul acesta a fost limitat si cu totul lichidat.

•Taranii independenti

In Moldova taranii independenti locuiau pretutindeni, si totusi mai multi locuiau in zona de frontiera. Acesti tarani se numeau razesi, moseni si medjenesti. Satele independente au pastrat organizatia sa sociala de inainte. Obstea satului se conducea de sfatul "din cei mai in virsta si cei mai buni oameni", carora au fost dotate functiile adminiatrativa si judiciara. Membrii obstei cultivau pamintul, care apartinea satului si care se afla in proprietatea obsteneasca.


•Orasenii

Orasenii au fost reprezentati cel mai mult de mestesugari si negustori. Mestesugul si negotul erau cele mai importante ocupatii a orasenilor, insa in perioada initiala viata urbana era adesea caracterizata de trasatura semiagrara. In afara de mestesugari si negustori in orase locuiau nobili, militari, oameni de demnitate si reprezentanti a preotimei.
In orase moldovenesti o multime de populatie erau romani. Alaturi de ei locuiau si minoritati etnice: armeni, ungari, sasi si etc.

•Viata Economica

•Agricultura:
Agricultura era activitatea principala a poporului moldovenesc. Aici se cultiva griu, ovaz, orz. Se ocupau cu legumicultura si horticultura. Din plante industriale predominau feuda si cinepa. Tehnica agricola traditionala in sec. medieval continua sa se perfectioneze. In afara de agricultura rea raspindita si cresterea vitelor. Conditiile naturale in mai multe regiuni erau favorabile pentru cresterea oilor, cailor si vitelor albe, care aveau o mare cerere la negustori srtaini.



•Minerale utile:
Liderul in aceasta sfera era extragerea sarei in Valea Sarii si Tirgu Ocna. Majoritatea acestui produs pretios se exporta, ce aducea cistig substantial, de aceia o parte mare de pamint util era in proprietatea gospodarului. In Moldova aurul se extragea de tigani prin spalarea nisipului din riu.

•Comert, mestesug, orase:
Dezvoltarea comertului a fost determinata de situarea geografica a statelor romane, care se aflau la raspintie a celor mari drumuri comerciale, care legau tarile europene cu Balcani si Estul. Mai intensiv devine schimbul de marfa.
In afara de dezvoltarea schimbului de marfa intre tarile romane, legaturile comerciale cu alte tari incep sa se extinda. Din tarile vecine si de mai deperte se importau produse de volum mic, dar foarte pretioase: tesuturi, toaceri, blani, ulei vegetal, mirodenii, arme si etc. Insa se exporta materie prima, produse agroculturale in volume mari, insa la un pret mic. In structura schimbului exterior de marfa cel mai principal loc avea exportarea vitelor: vacilor, oilor, caiilor.

•Circulatie monetara:
Circulatia monetara a fost neintrerupta inca din timpuri antice. Pe teritoriul tarilor romane au avut puterea circulatorie unitati monetare, care se bateau in monetaria gospodarului sub supravegherea banarului, din unitati straine in circulatie erau: ducati, fertuni, grosi si etc. O mare raspindire au avut de asemenea florini, aspri, zlati si etc., ce inca o data ne arata intensitatea schimbului de marfa pe vremurile celea.

•Documentare dedicate celor 650 de ani ai statalităţii Moldoveneşti

Până la finele anului curent, studioul "Moldova Film" planifică să scoată opt documentare, dedicate celor 650 de ani ai statalităţii moldoveneşti. Declaraţia a fost făcută pentru OMEGA de către directorul general al studioului, Aurel Mateuţă.

Potrivit scenariului, peliculele despre Moldova vor fi filmate în format BBC, lucru care le va face mult mai comode pentru transmitere nu doar la posturile locale, dar şi la cele de peste hotare. Actualmente, potrivit lui Mateuţă, sunt purtate negocieri cu postul de televiziune rusesc "Cultura". Totodată, "se simte un interes sporit din partea BBC pentru relatarea peliculelor moldoveneşti", a adăugat directorul general al studioului "Moldova Film". "Creând ciclul de documentare despre statalitatea moldovenească, vrem ca lumea să audă despre Moldova", a conchis Mateuţă.

De asemenea, administraţia studioului moldovenesc poartă negocieri cu Rusia şi cu ţările europene pentru o activitate în comun.

În 2008, Guvernul Moldovei a acordat 5 mln de lei pentru modernizarea tehnică şi reutilarea studioului "Moldova Film".

•blog's visitors

•Asa vad cine a intrat la mine in blog!..

•Coshnita. Nota Statistica

•Coşniţa
r-nul Dubăsari.Atestat 1683

Notă Statistică(2002):R.Nistru. Distanţa pînă la Chişinău-23 km.
Populaţia-5045 de oameni,majoritatea moldoveni.
Suprafata teritorial administrative este de 4407,28 ha.
Situat la 47°2′N 28°50′V

•Istoria Aparitiei Satului

Istoria apariţiei satului e strîns legată de istoria apariţiei Statului Moldovenesc.Satul Coşniţa apare în perioada, cînd moldovenii din principatul Moldovei, asurpiţi de exploatatorii turci şi feudalii locali, încep sa populeze malul stîng al Nistrului.La sfîrşitul sec.XVII aceşti refugiaţi au întemeiat satul Coşniţa.
În timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774, cind pe aceste locuri se instalasera trupele ruseşti şiadministraţia rusă, judeţul Dubăsari era alcatuit din 13 localitaţi: Pererîta(azi Pîrîta), Cocieri, Corjeva, Malovata, Goian, Doroţcaia, Delacău, Butor, Speia, teiu, Coşniţa, Pogribeni(ayi Pohrebea)ş.a.În toate aceste localităţi trăiau moldoveni, ruşi, ucraineni, evrei ş.a. La Coşniţa in 1790 erau 117 gospodarii. Majoritatea erau familii venite din Ţara Moldovei, Ucraina. Satele Coşniţa şi Pohrebea erau considerate localitaţi moldoveneşti. Localnicii se ocupau cu creşterea vitelor, agricultura, pomicultura şi legumicultura.

•Provenienta denumirii

V.Murzac,invaţator in şcoala medie locala, care s-a preocupat cu studierea istoriei Coşniţei, a stabilit 3 versiuni
ale provenienţei acestei denumiri:
1.că ea e legată de locul aşezării localitaţii într-o curbă adîncă a Nistrului,ce are forma de coş, coşniţa.
2.că aici pe vremuri creştea multă răchită, din care se împleteau coşuri.
3.că primii pescari, care plecau pe Nistru, lăsau pe locurile mai înalte de pe mal coşuri goale pentru a-şi orienta mai bine poziţiile de pescuit.
Se mai spune ca primii traitori de pe aceste locuri erau împletitori de coşuri. Oricum, toate versiunile duc spre unealta de gospodarie, care se numeşte coş, pe aici mai frecvent zicîndu-i-se coşniţa. Denumirea satului s-a format treptat, fără grabă, pe parcursul anilor şi deceniilor.Este, însă, de netănguit faptul că în hăţişurile de rachiţă şi in pădurile din această curbă a Nistrului coşniţenii de multe ori s-au ascuns de turci şi de alţi năvălitori. Locurile acestea mai erau bune şi pentru pescuit. Iar pescarii şi-au instalat aici chiar şi casele. Se cunosc chiar şi numele primilor trăitori - pescari de aici: Brăila, Pantazi ş.a. E interesant că la Iampol , vis-a-vis de Soroca,
unde Nistrul face o curbă asemănătoare, cam în aceeaşi perioadă, prin sec. XVII-XVIII au apărut satele Coşniţa Mare şi Coşniţa Mică (în toponimia ucraineană Velica Kisniţea şi Mala Kisniţea).

•Populaţia

Satul însă nu era mare. Totuşi în sec. XIX populaţia lui a crescut de 5 ori şi a ajuns la 612 oameni.În anii douăzeci
aici a fost deschisă o şcoală primară, în care mai tîrziu învăţau 50 de elevi. Vera Buceaţchi şi Ştefan Gălescu au fost
printre primii învăţători de aici. Copiii coşniţenilor mai înstăriţi continuau studiile la gimnaziul din Grigoropol.

Prin anii 70 ai sec. XIX coşniţenii şi pohrebenii cultivau soiuri europene de viţă de vie, iar în sec. XX - şi soiuri
hibride. Băştinaşii leagă apariţia aici a viţei de vie cu un oarecare Arion Meleca, numele căruia a rămas să-l poarte
mai mulţi viticultori vestiţi pe aceste meleaguri.

Cu toate acestea oamenii trăiau greu. Ei trăiau în căsuţe mici, construite din lut, acoperite cu paie şi luminate
cu opaiţe. Oamenii se alimentau cu mămăligă, turte de secară, se îmbrăcau în haine de pînză ţesute de femei, se
încălţau în opinci. Majoritatea erau analfabeţi.

Prima biserică de lemn la Coşniţa a fost construită în 1760, iar în 1880 pe locul ei s-a construit alta, de piatră.
În anii de ideologie bolşevică din această biserică au rămas numai pereţii. În Coşniţa toată asistenţa medicală o înfăptuia un singur felcer.

Marea majoritate a populaţiei din Coşniţa, ca şi cea din Pohrebea, o alcătuiau ţăranii de stat, adică cei cu foarte puţin pămînt. Mulţi dintre ei - Tihon Agatiev, Nichifor Lefter, Pantelei Guzinschi, Dionisie Cazac ş.a.- argăţeau pe moşiile boierilor de la Vadul lui Vodă, mai ales, la proprietatea Suruceanu, care era stăpînă aici şi pe pămînt, şi pe sat. Astfel de gospodari ca P. Cibotenco, A. Marcova, S. Todica ş.a. aveau în posesie întinderi mari de semănături,
livezi şi vii.

•Revoluţiea Bolşevică

Valurile revoluţiei bolşevice din 1917 ajung pînă la Coşniţa. O atitudine probolşevică ia Uniunea plugarilor care a activat la exproprietatea ''kulacilor'' locali. Evenimentele ce se desfăşoară au o semnificaţie deosebită. Basarabia intră în componenţa României, iar teritoriile din stînga Nistrului nimeresc sub puterea Sovietică, acceptată de sovietele din Dubăsari încă din noiembrie 1917. Orbiţi de ideologia bolşevică, unii coşniţeni se disting în mişcările de instaurare a Puterii Sovietice pe aceste meleaguri. În Coşniţaşi si Pohrebea au fost organizate aşa numitele comitete ale ţăranilor nevoiaşi,adică ale celor care nu prea iubeau să lucreze pămîntul. Ele contribuiau la desproprietărirea ''kulacilor'', adică a gospodarilor care, organizîndu-şi bine munca, aveau şi venituri bune. Rezultatele scontate însă nicidecum nu se lasă obţinute. Numărul înfometaţilor creşte vertiginos. De la ţărani sunt adunate raţii pentru aceşti înfometaţi - bani, cereale, legume etc. Ţăranii vedeau totuşi orientarea păgubitoare a acestei activităţi şi ei se opuneau din toate puterile. Măsurile drastice îndreptate împotriva lor pînă la urmă au învins opoziţia. La 19 august 1924 în Coşniţa adunarea locuitorilor recunoaşte şi acceptă noua orînduire socială.

•Al II razboi mondial

In 1925 la Cosnita si Pohrebea sunt organizate soviete satesti. Apoi la Cosnita a fost creata organizatia de partid.
In 1932 scoala de aici devine sc. de 7 ani, iar in 1938 - sc medie. In acelasi an aici intra in functiune fabrica de conserve, care influenteaza puternic dezvoltarea satului, dar razboiul din 1941-1945 din nou stopeaza dezvoltarea satului, aduce multe
jerfe. Din Cosnita si Pohrebea sunt minati pe front peste 400 de oameni, iar foarte multi dintre ei si-au pierdut viata pe paminturi straine. Ciuruite de proiectile si gloante au fost si multe cladiri din Cosnita. La Cosnita de exemplu, au ramas intregi numai 12 case. In mormintul comun din cimitirul satului odihnesc aproape 2 mii 500 de ostasi si ofiteri localnici si straini.

Pe malul sting al Nistrului deportarile staliniste au inceput cu mult mai inainte decit pe cel drept (1930). Dar represiunile au continuat si dupa razboi. Apoi masivele deportari din 1949, oamenii au fost stramutati in regiunea kurgan,aici se numara sistrabunelul meu Dumitru Turculet cu Bunelul meu Alexandru Turculet..

•"Fructovii Donbass"

Mai multi ani la rind in republica se proslavea s-zul "Fructovii Donbass", adica o mare bogatie de fructe, legume si alte produse alimentare, care poate fi comparata doar cu marea bogatie de carbune din bazinul Donului. Asa ,de astfel, a fost si cu "Fructovii Donbass", reorganizat din fostul kolhoz cu acelasi nume, care, de fapt, a avut si fluxuri imbucuratoare si refluxuri deplorabile, salturi si declinuri. La inceput, insa, in urma politicii de "reglementare a proprietatii funciare", au fost intemeiate mai multe intovarasiri, care treptat s-au comasat in una. Denumirea kolhozului "Fructovii Donbass" intemeiat in 1931, de asemenea, venea sa simbolizeze unul din principiile ideologiei comuniste - consolidarea dintre taranime si clasa muncitoare din toata Uniunea Sovietica. Ea a aparut in urma vizitei unei delegatii din RASSM in regiunea Donetk, iar pentru realizarea acestui "deziderat" a fost aleasa Cosnita, cu toate ca in acea delegatie n-a fost nici un cosnitean. Organele administrative, insa, semnalau mereu ca cea mai nesatisfacatoare situatie in privinta colectivizarii e in Cosnita - 33% din toti taranii mai ramineau in afara kolhozului.

Dupa razboi kolhozul parca se intarea, dar toata piinea o lua satul. Astfel, in 1948, cind inca satul nu-si revenise bine dupa focul razboiului si al foametei, statul lua din kolhoz 27 mii puduri de griu, 7,5 mii puduri de fructe. 35 tone de legume, 11 mii litre de lapte, 5,4 mii kg de carne, sute de puduri de floarea soarelui si porumb, k-znicii continuind sa duca o existenta mizera.

Gloria de mare producator de fructe gospodaria o obtine in anii 50', cind a inceput sa cultive cca 100 centnere de fructe la hectar. In 1960, cind la "Fructovii Donbass" mai adera si colhozul din satul vecin Pirita, gospodaria dispune de 8.214 ha de terenuri agricole, si 2,322 ha de vii si livezi. In domeniul pepinieritului deveni o gospodarie experimentala model. In 1970 k-zul obtinu un venit de 525 mii ruble. La Cosnita functioneaza o fabrica de conserve, scoala medie, casa de cultura cu instalatie de proiectare a filmelor pe ecran lat, 4 biblioteci, un spital de circumscriptie, 3 cantine, un pavilion de prestari servicii, oficiul postal, centrala telefonica automata,
un nod de radio, citeva magazine.

•Mindria satului

Cosnita a mai dat citiva savanti stiintelor din republica moldova - G.Vascan, doctor habilitat in stiinte agricole, A.Repida, doctor habilitat in istorie, L.Sercel, doctor in medicina, M.Todica, doctor in pedagogie. Satul are, insa, si vite vechi de gospodari si intelectuali, care, pe buna dreptate este mindria lui.

Leonid Co rneanu (Cornfeld 1 ian. 1909, 27 noiem 1957), participant la c el de-al doilea razboi mondial. Studii: Tehnicumul Pedagogic din Balta, In-tul de Lit-ra "T.G. Sevcenco" din Harcov, aspirantura la In-tul de Istorie, Filosofie si Lit-ra din Leningrad. A lucrat un timp conferintiar la institutul Pedagogic din Tiraspol si la Comitetul Stintific Moldovenesc. Debuteaza editorial in 1930 cu placheta " Versuri Felurite", apoi ii apar cartile de versuri "Tiraspolul", "Avinturi", "Lumini si Umbre", "Opere Alese" si multe alte.




Petru Soltan, om de cultura aleasa si pregatire enciclopedica, nascut in Cosnita la 29 iunie 1931. El a fost primul din cei 10 copii din familia parintilor sai. Invata la scoala de 7 ani din satul natal, sc. medie din orasul Chisinau, Institutul Pedagogic din Tiraspol, Institutul "Ion Creanga" din Chisinau. S-a manifestat in cele mai diverse domenii de activitate - educatia tineretului studios, cercetari stiintifice in domeniul invatamintului, probleme de didactica matematica, studierea si popularizarea diverselor aspecte din cibernetica,
infosrmatica si tehnica de calcul. A fost si ramine un mare pasionat de problemele istoriei, literaturii, culturii si limbii, aducindu-si obolul in studierea si cultivarea lor. Studiile serioase, talentul sau innascut, intuitia geometrica extraordinara i-au permis sa puna temelia unei directii de cercetare foarte productiva si valoroasa - teoria convexitatii(convexitatii metrice). Aceasta scoala e cunoscuta de specialisti din toata lumea. A initiat deschiderea f-tii de matematica si cibernetica si a centrului de calcul in cadrul USM. Director al instututului de cercetari in domeniul Planificarii. Din 1990 e Presedinte al Comisiei parlamentare pentru stiinta si invatamint. Initiaza ASM, Comisia Superioara de atestare, Comisia nationala UNESCO. Contribuie la legiferarea Fundatiei Soros in RM, Liceului "Prometeu", ULIM-ului si altor institutii de studiere alternativa. E unul dintre organizatorii Frontului Popular din Moldova, Asociatiei de drept si cultura "Transnistria". E un veritabil publicist, eseist, nuvelist.


Leo Bordeianu, nascut la 19 iulie 1956 a absolvit USM, f-tea de matematica si cibernetica. A lucrat inginer la C-rul de Calcul din Chisinau, inginer superior USM, secretar de redactie, redactor-sef adjunct al revistei "Limba Romana", sef de redactie la revista "Noi". A editat volumele de versuri "Mai multa dragoste decit ura", "Plapabilitatea marginilor", "Pinzele albe ale libertatii".

Nicolae Sotnicenco (n. 24 aug. 1959) la 13 martie 1992 isi pierde viata intr-o lupta pe platoul de linga satul sau natal in timpul conflictului armat de pe Nistru. Isi facuse studiile la SPT din Tinghina. Lucreaza sofer, apoi politist in Dubasari. Ordinul "Stefan cel Mare".

Valentina Teitlin (n. 7 iunie 1928) e cunoscuta in lumea artelor ca o soprana talentata. Studiile: Conservatorul din Chisinau, profesoara de canto la Casa Tineretului si la In-tul de Arte "G. Musicescu". Laureata a Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor la Varsovia.

•Atractions

•Bibliografie:

•Informatia despre Coshnita:
Moldova de peste Nistrul-vechi stramosesc. Chisinau 1990.
Drevneaia kulitura Moldavii. chisinau 1974.
Materiali dlea otenki zemli Hersonskoi gubernii. Vol IV. Herson 1889.
Pameatnaia kniga po Odesskomu okrugu. Odesa 1881.
Moldavo-Slaveanskie atitudi. Moscova 1959.
"Fruvtovii Donbass" Chisinau 1985.

•Informatia despre Moldova:
wikipedia.com
google.com
moldova.md
omg.md
iatp.md
dubasari.org
bnm.org

Toate fotografiile sunt fotografiate de mine in satul Coshnita in special pentru acest blog,3 fotografii sunt din muzeul national de arheologie si istorie a Moldovei, si restul de pe net.

Multumesc pentru atentie!