V.Murzac,invaţator in şcoala medie locala, care s-a preocupat cu studierea istoriei Coşniţei, a stabilit 3 versiuni
ale provenienţei acestei denumiri:
1.că ea e legată de locul aşezării localitaţii într-o curbă adîncă a Nistrului,ce are forma de coş, coşniţa.
2.că aici pe vremuri creştea multă răchită, din care se împleteau coşuri.
3.că primii pescari, care plecau pe Nistru, lăsau pe locurile mai înalte de pe mal coşuri goale pentru a-şi orienta mai bine poziţiile de pescuit.
Se mai spune ca primii traitori de pe aceste locuri erau împletitori de coşuri. Oricum, toate versiunile duc spre unealta de gospodarie, care se numeşte coş, pe aici mai frecvent zicîndu-i-se coşniţa. Denumirea satului s-a format treptat, fără grabă, pe parcursul anilor şi deceniilor.Este, însă, de netănguit faptul că în hăţişurile de rachiţă şi in pădurile din această curbă a Nistrului coşniţenii de multe ori s-au ascuns de turci şi de alţi năvălitori. Locurile acestea mai erau bune şi pentru pescuit. Iar pescarii şi-au instalat aici chiar şi casele. Se cunosc chiar şi numele primilor trăitori - pescari de aici: Brăila, Pantazi ş.a. E interesant că la Iampol , vis-a-vis de Soroca,
unde Nistrul face o curbă asemănătoare, cam în aceeaşi perioadă, prin sec. XVII-XVIII au apărut satele Coşniţa Mare şi Coşniţa Mică (în toponimia ucraineană Velica Kisniţea şi Mala Kisniţea).
Комментариев нет:
Отправить комментарий