•În antichitate teritoriul Moldovei era locuit de daci. Numele ţării, de Moldova, vine de la râul cu acelaşi nume, pe valea căruia s-a format primul nucleu al noului voievodat. Există mai multe teorii asupra originii numelui de Moldova. Potrivit cronicilor medievale, numele ar veni de la Molda, căţeluşa voievodului maramureşean Dragoş de Bedeu. Istoricii Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu sunt de părere că numele de Moldova vine de la molid[1]. O altă teorie, socotită fantezistă printre filologi, susţine că numele său derivă de la cuvintele din limba dacică (nescrisă până in prezent) molta (adica, "multum" din latina) şi dava (cetate sau apă "acva->ava->dava"), de la care ar veni numele (ne-atestat) de Muldava.
Bogdan Petriceicu Hasdeu şi majoritatea filologilor şi istoricilor români susţin că denumirile râului şi principatului provin din termenul de origine germanică Mulde (adică "scobitură", "carieră" sau "culoar de scurgere"), Moldova veche şi nouă de la Dunăre având aceiaşi provenienţă. O minoritate afirmă că denumirea ar fi fost dată de bastarni, dar ea nu apare în documente decât în secolul XIV, odată cu sosirea în zonă a meşterilor mineri saşi şi cu apariţia cetăţii Baia, prima capitală a voievodului Dragoş, cetate a cărui nume înseamnă în româneasca veche, acelaşi lucru ca şi Mulde în germana veche.
Potrivit Enciclopediei Cugetarea, sub denumirea de Moldova este cunoscută şi de străini (Moldau, Moldavie, Moldavia...). Apare deasemenea sub numele de Ruso-Vlahia, adică "ţara românească dinspre ruşi", prin analogie cu Ungro-Vlahia, anume "ţara românească dinspre unguri". În Ţara Românească, Muntenia mai era numită şi Megali-Vlahia, Valachia Maior sau Grosse Valachei, iar Oltenia: Mikri-Vlahia, Valachia Minor sau Kleine Valachei. În portulanele genoveze de la Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi din Bucureşti, Moldova mai apare şi sub numele de Velacia Bogdana, în timp ce Transilvania apare sub numele de Velacia Interiore iar Ţara Românească sub numele de Velacia Bassaraba.
În Evul Mediu, Moldova era împărţită în Ţara de Sus şi Ţara de Jos. Din Ţara de Jos făcea parte şi Basarabia veche (Bugeacul turcesc), care aparţinuse iniţial Munteniei, de la care îşi trage numele (Ţara Românească apare iniţial sub numele de Basarabia, după familia întemeietoare, aşa cum Moldova apare sub numele de Bogdania, după numele voievodului maramureşean Bogdan I de Dolha, care a proclamat independenţa voievodatului faţă de Ungaria).
Scaunul Moldovei a fost pe rând la Baia şi la Siret (sec. 14), la Suceava (sec. 15) şi însfârşit la Iaşi (din sec. 16), pe măsură ce invaziile tătarilor scădeau în frecvenţă şi violenţă[2].
Stema Moldovei era iniţial un cap de bour (Bos taurus primigenius), care, după dispariţia timpurie a acestui animal, a fost înlocuit treptat prin capul de zimbru (Bison bonasus), la rândul lui dispărut prin secolul XVIII[3].
•Harti: